Cu: Graham F. Valentine, Martin Zeller
Concept şi regie: Christoph Marthaler
Dramaturgie: Malte Ubenauf
Scenografie: Duri Bischoff
Muzică: Martin Zeller
Costume: Sara Kittelmann
Asistent regie: Camille Logoz, Floriane Mésenge
Sunet: Charlotte Constant
Light design: Jean-Baptiste Boutte
Tehnician lumini: Jean-Luc Mutrux
Regizor de scenă: Stéphane Janvier
Costumier: Cécile Delanoë
Construcţia decorurilori şi accesorii Atelierul Teatrului Vidy-Lausanne
Traducere subtitări: Camille Logoz, Dominique Godderis-Chouzenoux
Producţie: Théâtre Vidy-Lausanne
Care este legătura dintre regizorul elvețian Christoph Marthaler și actorul scoțian Graham F. Valentine? Îi leagă o anume complicitate studențească, muzica, nenumărate spectacole și glume împărtășite și o predilecție marcantă pentru un tip de ireverență elegantă, fără îndoială. Iată-i din nou împreună, însoțiți de muzicianul, interpretul de viola da gamba și violoncelistul baroc Martin Zeller, stabilit la Zürich.
Așa se face că, printr-o coincidență deplină, care probabil că ține mai mult de telepatie, tânărul Graham a bătut la ușa pensiunii administrate de soții Marthalers într-o zi, la începutul anilor 1970, când își începea studiile literare la Zürich. Și în urma unui anumit festin de mecenat, fie ilar, fie scandalos, în funcție de a cui relatare o crezi, tânărul și zveltul student a devenit actor și cântăreț pentru fiul chiriașilor, Christoph.
De la Rote Fabrik, centrul scenei independente din Zürich, la Cour d’Honneur du Palais des Papes din Avignon, la atmosfera decrepită a pensiunii de familie de la Waldhaus din Sils-Maria, cu candelabrul său demodat, Christoph Marthaler și Graham F. Valentine și-au croit drumul împreună, niciodată într-o direcție precisă, dar nici la întâmplare. Graham F. Valentine a devenit treptat, de la un spectacol la altul, o figură deopotrivă avizată și comică în calitate de organizator al comunităților de nefericiți orchestrate muzical de Marthaler.
Un majordom tiranic, un maestru de ceremonii inexpresiv, un coordonator inept sau un ghid turistic orb, el deține puterea, dar este controlat de ea, observând totul cu coada ochiului.
Regizorul, un reformator modest dar radical al teatrului muzical, iubitor de mâncare bună și de ritualuri familiare, dedică acest spectacol actorului și cântărețului său de excepție, înarmat cu un titlu programatic: N-am idee. Uneori, în teatru, viața se strecoară printre lacune.
Eric Vautrin, dramaturg al Théâtre Vidy-Lausanne
O coproducție a Festival d'Automne Théâtre de la Ville, Paris - Temporada Alta, Festival international de Catalunya Giron/Salt - TANDEM Scène nationale - Fondazione Campania dei Festival, Campania Teatro Festival - Maillon, Théâtre de Strasbourg, scène européenne - Théâtre National de Nice - CDN Nice Côte d'Azur - Le Manège, scène nationale-Maubeuge
Cu sprijinul Pro Helvetia, Fondation Suisse pour la Culture - Fondation Françoise Champoud Le Cercle des mécènes sprijină Théâtre Vidy-Lausanne pentru acest spectacol
Alături de echipele de producție, tehnice, de marketing și comunicare, respectiv, de administrație ale Théâtre Vidy-Lausanne.
Texte și traduceri de Camille Logoz, Christoph Marthaler, Floriane Mésenge, Malte Ubenauf și Graham F. Valentine, cu citate din lucrări de proză și poezii de Walter Abish, Kurt Kusenberg, Henri Michaux, Georges Perec, Kurt Schwitters, Edith Sitwell, Richard Wagner și Rosemarie Waldrop.
Piesel muzical interpretate au fost compuse de către Johann Sebastian Bach, Léo Ferré, Antoine Forqueray, Thomas Morley, Camille Saint-Saëns, Franz Schubert, Rev. John Skinner, Richard Wagner, la care se adaugă un cântec popular irlandez.