Regele moare

Regele moare – cu excepția dansurilor macabre medievale – este singurul text dramatic din literatura universală care vorbește despre experiența muririi și, în acest sens, este o imagine, asemenea primelor piese ale lui Ionesco. Timpul său scenic, stabilit de la început cu precizie de minut, este exact atât cât durează agonia unui om. Ideea poetică fundamentală a acestei imagini este că acest om–rege, întrupat de Bérenger, este în același timp primul și ultimul; este rege în aceeași măsură ca fiecare dintre noi, primii și ultimii pe tronul propriei noastre vieți – și odată cu fiecare dintre noi piere un întreg imperiu. Vulnerabilitatea, fragilitatea, neputința – însăși efemeritatea condiției umane – pot ieși din registrul grotescului tragic sau al absurdului ridicol doar dacă ne încredem în mântuire și credem în înviere.