„E ușor să iubești omenirea întreagă, dar e greu să iubești chipul urât al aproapelui.” — F. M. Dostoievski
Porunca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este cel mai frumos răspuns cu putință. Și cel mai greu de atins. Nu e întâmplător că stă în afara celor Zece Porunci: iubirea nu poate fi poruncită. Este strigătul de mântuire al lui Hristos, care a pătimit în propria-i carne; înțelegerea că iubirea este singura forță care se poate împotrivi răului și pierzaniei. Spiritul trebuie să se ridice împotriva diavolului – singura conspirație în numele binelui. La șapte ani după prima noastră montare a Idiotului, îndrăgită de publicul SFUMATO, vine Chipul aproapelui, o continuare. O privire mai concentrată, mai ascetică asupra adevărurilor amare despre om și, prin personajele lui Dostoievski, asupra noastră înșine.