Pe data de 28 martie 1986, în Vinerea Mare, Gábor Tompa, atunci în vârstă de 28 de ani, a început repetițiile pentru piesa lui Shakespeare la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. În viziunea artistului, licențiat în urmă cu cinci ani, Hamlet era un om de teatru trup și suflet, iar piesa se pretează excelent pentru a formula ars poetica celui mai vechi teatru în limba maghiară. Tompa s-a identificat însă cu „regizorul Hamlet” nu doar pe vremea primei premiere – de atunci și până în ziua de azi, practic de patruzeci de ani, își conduce trupa în mod consecvent sub semnul idealului teatral hamletian. Toate acestea sunt deosebite în sinea lor, iar dacă mai socotim și faptul că începând de la prima reprezentație a piesei „Hamlet”, adică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, teatrul maghiar din Cluj (Kolozsvár – Klausenburg – Claudiopolis) funcționează, într-un mod aproape conștient, în conformitate cu principiile shakespeariene ale teatrului artistic, atunci cu bună știință s-ar putea afirma, că avem toate motivele să ne mândrim cu un fenomen cultural mai degrabă unic.
Dintre volumele anterioare ale „Trilogiei Horatio”, „Amprenta timpului” (Az idő lenyomata) prezintă într-un cadru larg povestirea de sorginte hamletian a teatrului național maghiar al Transilvaniei, vechi de 230 de ani; „Eu mor, tu trăiești” (Én meghalok, te élsz) – publicat cu ocazia centenarului de la nașterea legendarului regizor, György Harag – oglindește făptura prezentă a Teatrului Maghiar din Cluj, survolând ultimul sfert al secolului al XX-lea. Acest nou volum își propune să îl aducă mai aproape de cititor pe „Hamlet-regizorul” director al teatrului de peste 35 de ani.
Între cele două lansări de carte anterioare a trecut aproape un an și jumătate, timp în care Gábor Tompa – poet al versurilor și al teatrului, asemenea modelului său shakespearian – a fost nevoit să facă față unor întâmplări așa-zis „hamletomane” atât în viața sa profesională, cât și în cea personală, ale căror precedente, importanță, amintire sau tragedie invocă câteva dintre cronicile dintre cele mai semnificative de natură spirituală, emoțională și scenică ale regizorului maghiar din Transilvania, considerat a fi unul dintre cei mai remarcabili creatori de teatru din lume, dar și a trupei de talie internațională a domniei sale.
Adrienne Darvay Nagy